Educatia timpurie a copilului

Scris de Gabriela_s | 08 Ianuarie 2008

Ca parinti, suntem deseori confuzi in fata sfaturilor contradictorii si modelelor divergente de educatie,promovate prin  diverse surse de informare. In acest context,  este necesara o detaliere a trei principii de bun simt de la care putem porni.

Primul dintre ele este rabdarea. Copilul, prin natura sa, doreste sa obtina tot ceea ce vede, in momentul in care vede, fapt ce totusi nu trebuie sa ne mire: cat este mic, tot ceea ce i se pare frumos, nou, sau tot ceea ce straluceste, este o sursa de curiozitate si dorinta. Mai tarziu, acest comportament se va prelungi, daca educatia timpurie nu l-a deprins cu aceasta notiune esentiala: trebuie sa stim sa asteptam inainte de a primi.

Cateva principii de baza

Cu alte cuvinte, este indicat ca parintii sa nu cedeze la primul gest al micutului, sau chiar sa refuze atunci cand este necesar. Daca in anumite cazuri copilul va trebui sa astepte ca sa primeasca sau chiar ii va fi refuzata dorinta, in alte situatii trebuie totusi sa stim sa oferim (de exemplu i se va interzice joaca cu aparate electrocasnice, dar i se vor oferi spre studiu orice alte obiecte care nu il pun in pericol).

Un alt principiu este fermitatea. De multi blamata, aceasta este uneori necesara, insa nu in mod abuziv, ci cu precadere atunci cand trebuie sa indepartam copilul de un pericol. Pentru a fi cu adevarat eficiente, pedepsele trebuie sa fie suficient de rare incat sa poata fi reprezentative. Copilul amenintat frecvent (de cele mai multe ori fara o concretizare a celor spuse) devine practic  “imun” fata de asa zisa autoritate parinteasca. Nu trebuie sa uitam ca fermitatea nu exclude calmul si afectiunea: o palma poate fi cu succes inlocuita cu o explicatie care sa inceapa mai degraba cu “daca faci/mai faci “ in loc de clasicul “nu este voie”. In caz contrar, copilul nu va renunta sa mai faca ceea ce i s-a interzis, ci se va gandi cum sa nu fie prins. Si fiindca am vorbit despre rabdarea la copii, trebuie ca si noi parintii sa facem exercitiul nostru de rabdare si sa depasim tendinta de a il repezi pe micut, pentru ca acesta nu este un mod de educare, ci doar un mod de refulare a propriei spaime.

Al treilea principiu de baza in educarea copiilor este recompensarea. Daca in privinta rabdarii copiilor sau a fermitatii parintilor, inca mai sunt dubii, cand este vorba de recompense toti parintii sunt de accord: acestea sunt indispensabile in educatie. Greseala frecventa este insa recompensa contitionala “vei primi o jucarie daca…”. Specialistii ne sfatuiesc sa folosim recompensa ca pe un act spontan, nu neaparat in legatura cu o actiune pozitiva a copilului, ci mai degraba un gest facut din placere,”fara motiv”, fara legatura cu ideea ca “ii facem pe plac fiindca el doreste sa i se faca pe plac”.
Odata stabilite aceste principii, putem clarifica o serie de probleme care se pun in privinta educarii copilului mic.

Statul pe olita: cand si cum?

Aceasta realizare nu este decat unul din multiplele aspecte care tin de maturizarea psihomotorie, de aceea varsta la care se manifesta poate diferi de la un copil la altul. Ca parinti, trebuie sa intelegem ca acest lucru nu se invata, ci vine de la sine.
Specialistii dezaproba utilizarea olitei inainte de varsta de un an, sau cel putin nu cu mult timp inainte de aceasta varsta. Este o etapa care are locul sau bine definit in evolutia micutului, si ca parinti nu putem forta acest mecanism. Daca am asteptat sa apara primul zambet sau primii pasi, daca nu ne-am fortat micutul sa stea in fundulet prea devreme, la fel se intampla si in acest caz. Nu trebuie sa ne alarmam daca la 1 an copilul inca nu stie sa foloseasca olita, pentru ca inca nu are cum sa inteleaga ceea ce se intampla cu corpul sau Este nevoie de un anumit grad de maturizare neurologica pentru ca acest exercitiu sa aiba loc. Abia in decursul celui de-al doilea an de viata apare controlul sfincterului anal, urmat de controlul vezicii.

Pediatrii sustin ca momentul oportun ar fi in jurul varstei de 15-18 luni, in functie de copil. Incepand cu acest moment, mai mult decat simplul gest de a se aseza pe olita, acesta are ocazia sa inteleaga o noua notiune importanta:igiena. Atunci este momentul ca el sa  fie incurajat si ajutat. Totusi nu este bine sa intarziem dupa aceasta varsta, altfel el va continua sa gaseasca placere in a isi uda scutecul si comportamentul s-ar putea prelungi .
In concluzie, utilizarea olitei va fi un succes nu atunci cand se incepe de foarte devreme, ci atunci cand este momentul.

De mentionat ca acest exercitiu trebuie insotit de aprecieri  atunci cand are efectul dorit, iar in caz contrar nu trebuie sa ne manifestam dezamagirea.